Critică


2016 – Expoziţia “Atelier de acuarelă” – Muzeul Municipal Călărași (Ana – Amelia Dincă, critic de artă )

“Universul artistic al acuarelistului Corneliu Drăgan Targoviște se axează pe pitorescul peisajul citadin, redat cu finețe în detaliile observate ale vechilor cartiere, încărcate de povești și de amintiri, dar și pe natura statică, pe misterul vegetalului și pe compoziția de gen,componente ale preocupărilor permanente. În economia tabourilor sale, culoarea joacă cel mai important rol, alături de formele repartizate echilibrat, analizate după criteriile desenului și al alternanțelor expresive de planuri și perspective. Lumina și umbra articulează verticalele clădirilor, orizontalele străzilor și modeleul tușelor trasate cu siguranță și măiestrie. Tonalitățile folosite de artist nu sunt simple asamblări cromatice, ele căutând să exprime un sentiment relaționat cu locul , momentul, istoricul, atmosfera impusă de subiect și de situația plastică dată. Delimitările făcute între elementele componente ale imaginii, pun în evidență spațialitatea și convențiile constructive, reevaluate după norme ale expresivității. Culori calde, pastelate definesc tendința de dinamism, impusă de prezența umană și de direcția axelor directoare ale compozițiilor întegrate spațiului de reprezentare prin principii de organizare calculate, lăsând loc și plasticității să puncteze caracteristici de morfologie compozițională. Preocupat de redarea motivelor în urma unor impresii directe, a unor sentimente ale artistului, sonorizând cu vibrațiile citadinului și cu bogăția de cadre vizuale oferite de însăși profunzimea lirică a orașelor, străbătute în călătoriile sale, Corneliu Drăgan –Targoviște găsește întotdeauna o motivație pentru a ne arăta cum spiritul său concordă cu creația sa, definită de succesiuni de culori saturate și laviuri, de intensități și diluții, gradații ale nuanțelor, planuri largi de tonalități și concentrări de elemente plastice. Și portretul face parte din preocupările constante ale artistului. De obicei statice, pozând ca modele pentru acuarelele ce vor da măsura acelorași termeni de forme expresive, acestea jubulează în jurul unor psihologii ale unor oameni simpli, a căror expunere facială evocă emoții, bucurii și tristeți, lucrările devenind adevărate confesiuni despre trăirile interioare ale ființei, care transpar pe câmpul plastic, atât de complex, al figurii. Corneliu Drăgan-Târgoviște sondează această barieră a sufletului, chipul, căruia îi acordă virtuți estetice prin problematizarea tehnicilor permise de acuarelă, făcând o extensie în completarea abordărilor tematice și insistând asupra atitudinii corpului, asupra unor accente caracterologice ale personajelor reprezentate, dar eliminând amănuntul analitic și lăsând pata de culoare să surprindă prin potențele ei sonore.”


2017 – Muzeul Judeţean Olt,  Galeria ARTIS – (Alocuţiune dr. Laurenţiu Guţică , istoric, director Muzeul Judeţean Olt)

„Pe artistul plastic Corneliu Drăgan-Târgoviște l-am cunoscut prin intermediul unui bun prieten, pictorul Vitalie Butescu. Prima sa expoziție la Slatina organizată împreună cu Vitalie Butescu în anul 2014 sub genericul „Decupaje citadine” a însemnat pentru mine contactul cu opera artistică a unuia dintre cei mai importanți acuareliști ai lumii contemporane. Un autodidact care a aprofundat în toată plenitudinea știința acuarelei reușind să o conceptualizeze și să îi distileze esențele într-o amprentă intelectuală ce îți induce admirația.
Acuarela înseamnă mai întâi de toate sensibilitate emoțională și artistică, iar din acest punct de vedere Corneliu Drăgan-Târgoviște este „maestrul” născut pentru un asemenea gen „ales” de artă. Personalitate puternică, dar și fire melancolică predispusă la contemplație, mesager sincer al bucuriei vieții, un călător în „arca timpului”, artistul în discuție lasă pe coala de hârtie umedă sau uscată un tezaur patrimonial neprețuit. Am evidenția calitatea primordială a lucrărilor sale care abordează peisajul citadin sau rural și care constituie fresce sau cronici plastice cu valențe de document istoric surprinse de Corneliu Drăgan-Târgoviște cu retina acuarelei și a memoriei.
În ceea ce înseamnă peisajul citadin artistul ne devoalează admirația sa pentru civilizația arhitectonică a sfârșitului de secol XIX și a primei jumătăți a secolului XX. Case vechi, monumente, biserici, străzi, parcuri, toate aceste repere emoționale sunt peliculizate în scenele unui film acuarelistic original, în care regizorul este spontan, fluent și convingător. Frontoane, ancadramente și cornișe de clădiri construite în stil clasic, baroc sau neoromânesc, poezia zidurilor ce se înalță către ceruri, ferestre deschise în timp, ne spun povestea unei lumi pline de nerv și substanță. Pe străzile din inima lui Corneliu Drăgan-Târgoviște domină forfota vieții urbane de odinioară înnobilată de grațioase siluete umane ce pășesc în ritmul alert al vieții cotidiene.
Alchimia peisajelor sale rurale, a paradisului floral, vine din biografia sa artistică, ca amintiri edenice dintr-o copilărie trăită și visată cu ochii deschiși sub cupola cerului nemărginit din Bărăganul Ialomiței. Cel care se încumetă să privească, să asculte și să atingă acuarelele Corneliu Drăgan-Târgoviște va fi iradiat pe viață cu lumină, energie și revelație. Case țărănești autentice, raiul din ogradă, macii sângerii care veghează liniștea spicului de grâu pe drumul pâinii, cântecul ciocârliei pe portativul senin al cerului, zborul în volte al rândunelelor pe deasupra satului, mirosul de flori de salcâm sau de pelin sălbatic purtat de adieri rebele de vânt, căldura binefăcătoare a luninii solare, ropotul ploii ce cade peste sămânța semănată în mantia ocrotitoare a pământului, toate aceste stări extatice ale subiectelor sale, par să ne dezvăluie „lumea din inima sa”, transmițând că poți pierde tot ceea ce ai, dar nu poți să pierzi ceea ce ești.
Originalitatea și patina execuțiilor sale, minuțiozitatea florilegiilor stilistice, artistice sau cromatice amintesc cu certitudine de travaliul pisarilor, diecilor, caligrafilor, grămăticilor și a monahilor cărturari care prin intermediul slovei scrise și tiparniței au înnobilat limba română literară. Nu întâmplător, ci fiind chemat de destin, Corneliu Drăgan și-a adăugat numelui său numele orașului în care „a descălecat” și a fost adoptat, Târgoviște, Cetatea de Scaun a Țării Românești, locul unde între zidurile Mănăstirii Dealul, călugărul Macarie a tipărit în anul 1508 Liturghierul, prima carte românească.
Ne exprimăm convingerea că arta și testamentul său spiritual vor străbate timpurile având pecetea indubitabilă a incunabulelor. Pe hrisovul îngălbenit al vremurilor ce vor fi să vină numele său va intra în eternitate ca semn al perenității valorii umane și artistice, iar posteritatea sa va aminti de «purtătorul sigiliului și conducătorul cancelariei domnești a acuarelei românești logofătul Corneliu Drăgan ot Târgoviște”. (dr. Laurenţiu Guţică , istoric, director Muzeul Judeţean Olt)


2016 – Casa de licitatii GOLDART prezintă ContempL`art 13 – Corneliu Drăgan- Târgovişte (Alocuţiune Luiza Barcan la vernisaj)

“Îmi face o deosebită plăcere să prezint expoziţia domnului Corneliu Drăgan – Târgovişte, un artist pe care nu îl ştiu de prea multă vreme, dar care m-a impresionat încă de la început prin originalitatea de care dă dovadă şi hai să-i spunem, prin hărnicie, dacă nu va sună puţin anapoda termenul. Corneliu Drăgan – Târgovişte este un artist foarte harnic, care nu are deloc stare şi care, cred eu, se identifica foarte bine cu ceea ce face.

Este prin excelenţă un acuarelist. A ales această tehnică şi nu a ales-o pe cea mai uşoară, ba din potrivă. Astăzi, când privim o acuarelă poate că ni se pare că-i un lucru uşor de realizat, pentru că avem tendinţa să o comparăm cu alte tehnici în care lucrează artiştii, însă făcând acest lucru este posibil să ne înşelăm. Uneori este chiar mai dificilă decât uleiul, pentru că spre deosebire de acesta, asupra acuarelei nu se mai poate interveni. Deci ce ai făcut, rămâne bun făcut. Prin urmare, eu cred că artistul care selectează această tehnică şi îşi doreşte să lucreze astfel, trebuie să aibă o anumită structură interioară ca artist şi trebuie să fie un om suficient de bine motivat şi de cerebral, încât să ştie exact ce îşi doreşte să facă. Asta, în pofida faptului că acuarela este atât de diafană. Iar de acest lucru puteţi să vă convingeţi doar privind lucrările expuse în această seară. Fără îndoială, domnul Drăgan este un maestru al acuarelei şi asta nu o spun eu acum, căci artistul a primit deja o astfel de distincţie la o expoziţie recentă, care a avut loc în acest an, în Mexic. Va şi felicit pentru asta.

Suntem lângă un artist care are foarte multe expoziţii personale şi cred că numai în 2016 are deja vreo opt, toate acestea alături de participările sale la taberele de creaţie, la simpozioane şi la concursurile internaţionale de acuarelă, astfel încât putem vorbi despre un artist consacrat, care are încă foarte multe lucruri să ne transmită.

Selecţia de lucrări din seara aceasta este foarte variată. Sunt 42 de lucrări, dacă nu mă înşel. Sunt, în esenţă, peisaje, dar şi naturi statice, atât cu flori, cât şi cu diferite obiecte. Aş vrea să vorbesc întâi despre peisaj, dar nu înainte de a spune că domnul Drăgan – Târgovişte se comportă exact ca un pictor care a ales să lucreze în plein air, în sensul în care abordează acest motiv al peisajului. Acesta este prin esenţă unul citadin, întrucât indiferent de ceea ce privim în aceste lucrări, indiferent de unde ar fi ele inspirate, indiferent care ar fi locurile pe care artistul a ales să le reprezinte, observăm că toate sunt peisaje citadine. Sunt oraşe mai vechi sau mai noi, pe care artistul le priveşte cu un ochi foarte personal, le filtrează printr-o sensibilitate anume şi ni le aduce nouă în faţa ochilor, uneori înnobilate, alteori aureolate de acea atmosferă unică, care le face inconfundabile. Nu o să pot eu să evoc toate locurile prin care a fost artistul, dar pot să enumăr câteva, poate mă mai ajută şi dânsul. E vorba, evident, despre peisaje din Bucureşti, peisaje de la Veneţia, multe, peisaje de la Balcic, pesiaje din Spania. Sunt multe locuri pe unde a călătorit, pentru că aşa cum face orice artist care se respectă, îşi caută locurile şi le slectează pe acelea care îl pot inspira şi astfel a procedat şi domnul Corneliu Drăgan – Târgovişte.

Mai avem în faţa noastră o lucrare pe care am putea să o definim ca pe o sinteză a ceea ce face artistul. E ca un fel de lucrare manifest, care conţine lucrări într-o lucrare şi de asemenea, înfăţişează şi uneltele pictorului, respectiv hârtia, tuburile de culoare şi pensulele. E aşa, ca un fel de mărturisire în imagine a propriei vocaţii şi mie mi-a plăcut foarte mult şi ideea de a o expune aici. Mi s-a părut o alegere foarte inspirată.

După aceea avem aceste naturi statice cu flori, care trăiesc foarte mult din ceea ce înseamnă pata de culoare, pentru că în acuarelă pata de culoare este cea care vibrează, cea care creează transparenţă, cea care creează nuanţe subtile, rafinate, cele care îi transmit privitorului mesajul acela foarte subtil pe care artistul în desprinde din motivul pe care îl priveşte şi îl filtrează mai întai, el însuşi. Şi exact acest lucru se întâmplă cu florile pe care le privim astăzi. Eu aş spune că nu diferă decât tehnica, pentru că felul în care sunt organziate compoziţiile, cromatica şi toate celelalte ar putea fi foarte bine lucrate şi în altă tehnică, de exemplu, în ulei. Numai că artistul vine ca această tehnică foarte rafinată a acuarelei şi creează această transparenţă pe care uleiul cu greu ar putea să o obţină. De asemenea, putem să ne bucurăm ochiul cu multiple nuanţe de griuri colorate, foarte interesante, cu compoziţii foarte echilibrate – artistul ştie foarte bine să îşi dozeze motivele şi aşezarea lor în pagină şi cred că acesta este un lucru care face foarte bine ochiului şi face multă plăcere.

Aş vrea să vă las să vă bucureşti de ceea ce vedeţi, pentru că întradevar merită privite aceste lucrări. O să închei spunând ceea ce spun în general despre artiştii care îmi plac – faptul că artiştii care ne plac sunt de obicei artiştii pe care ne dorim să îi avem în casa noastră şi ale căror lucrări ne dorim să le privim atunci când suntem în intimitatea căminului nostru. Cred că acesta este rolul artei şi dacă dorim acest lucru atunci când privim lucrările unui artist înseamnă că el şi-a atins scopul. Vă mulţumesc foarte mult! Vă felicit pentru această nouă expoziţie personală şi vă doresc cât mai multe de acum înainte!” (Luiza Barcan, critic şi istoric de artă, jurnalist, membră a U.A.P. din România şi a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă)


2016 – Expoziţie semnată de Corneliu Drăgan Târgovişte la Sinaia – (Ana – Amelia Dincă, critic de artă – discurs vernisaj)

Expoziţia personală de acuarelă de la Galeria Regală a Casinoului din Sinaia, semnată de Corneliu Drăgan- Târgovişte este copleşitoare datorită numărului mare de lucrări de bună calitate. Vizitatorul rămâne impresionat de cele peste 250 de compoziţii, realizate cu multă atenţie, demonstrându-ne că ne aflăm în fata operei unui artist care munceşte asiduu.
Anul acesta a împlinit 60 de ani aniversându-şi frumoasa vârstă în cadrul unei expoziţii memorabile la Cercul Militar Naţional din Bucureşti. Şi atunci, la fel ca acum, am văzut lucrări de o admirabilă ţinută estetică, personala de la Sinaia amintindu-ne încă o dată că artistul Corneliu Drăgan – Târgovişte este un acuarelist de excepţie prin tematica abordată ce condensează subiecte consacrate ale artei româneşti – peisajul, natura statică, nudul şi potretul, chiar dacă acestea două din urmă sunt tangenţial abordate. Prin urmare, este un artist care se desfăşoară pe direcţia preceptelor stabilite de demersul istoriei artei, adăugând la acestea partea sa originalitate.
Expoziţia panotată tematic a evidenţiat stilul modern de abordare a mijloacelor de expresie plastică, potenţele interpretative după motivul artistic , puterea de cuprindere a naturii şi a cadrelor imagistice. Tema preferată, peisajul, este şi ea evocată sub majoritatea aspectelor sale. Peisajului citadin, cel mai apropiat sufletului său, i se alătură marinele şi peisajul rural, Bucureştilor li se alătură reprezentări din Balcic, Veneţia, Lisabona, Roma etc.
Programul riguros de atelier înseamnă pasiunea şi dorinţa de a evoca şi multiplica aspectele inedite ale lumii în care trăieşte.
În această expoziţie sunt prezente câteva importante lucrări de acuarelă reprezentând Balcicul în nota sa pictogenă, cu o profundă picturalitate şi cu o desăvârşită expresie plastică. Reşedinţa Reginei Maria şi întregul ambient al Coastei de Argint creează o analogie simbolică cu Galeria Regală a Centrului Internaţional de Conferinţe Casino Sinaia, unde sunt prezente şi compoziţii reprezentând castelul Peleş.
Corneliu Drăgan – Târgovişte are în abordările sale o serie de lucrări care ilustrează şi peisajul veneţian evocat în spiritul misterului şi frumuseţii. În compoziţiile unde imaginează apa, artistul reevaluează, reconstruieste, redescoperă valenţele unuia dintre cele mai romantice şi vitale elemente ale existenţei noastre.
Abordând temele consacrate ale artei noastre, perseverând, evoluând de la pictură spre acuarelă, gustul pentru discursul vizual rafinat care se desfăşoară pe hârtie i-a fost insuflat de pictorul Horea Cucerzan şi de sculptorul Iorgos Iliopolos, nume sonore ale artei noastre sub îndrumarea cărora şi-a dezvoltat sensibilitatea pentru culoare şi formă, pentru perspectivă şi pentru construcţia logică a imaginii.
Artistul ştie să compună, să îşi aleagă din natură un peisaj, un detaliu, o stradă mărginită de clădiri moderne sau de case arhaice, elemente care vorbesc despre citadin, dar şi despre rural. Acest univers apropiat existenţei sale este modelat, schiţat, reinventat, pentru că interpretările permanente ale realului îi dezvoltă simţul plastic intrând într-un soi de complicitate cu subiectele alese.
Cu toate că griurile colorate fac parte din recuzita sa estetică şi stilistică, putem să vorbim despre faptul că arta lui Corneliu Drăgan Târgovişte are tangenţe evidente cu expresionismul, mă refer aici la expresionismul abstract evidenţiat de naturile statice cu flori, unde spiritul său se eliberează de canoanele de şcoală, de normele stabilite de academism acordându-şi libertăţile de exprimare de care are nevoie un plastician de talent, mai ales în sfera cromaticii. Există la Corneliu Drăgan Târgovişte un echilibru între figurativ şi nonfigurativ, între formă şi culoare, între rigoare şi expresia degajată, gestuală.
Cromatica folosită cunoste o gamă elaborată de alăturări şi suprapuneri. Acuarelistul foloseşte contrastele de clarobscur, cald – rece, închis – deschis, contrastele culorilor în sine, care nu sunt exacerbate, ci aplicate cu delicateţe.
Perspectiva nu lipseşte, artistul fiind provocat de anumite segmente din cotidian care sunt transpuse complex, jumătate din compoziţie devenind liberă, lăsând doar un laviu să acopere hârtia cu transparenţa sa preţioasă şi să se contrapună elementelor care sunt abordate analitic, cu consistenţă, pentru că sintetic şi analitic sunt doi termeni care se completează unificând registrele fiecărei acuarele.
În ceea ce priveşte natura statică, abordarea este foarte atentă, în sensul că elementele sunt aşezate după aceleaşi criterii compoziţionale, la care se adaugă derogări ce fac expresia imaginii să devină puternică, de impact asupra privitorului. Florile sunt reginele multor tablouri de acest gen, dar Corneliu Drăgan Târgovişte le grafiază şi de sine stătător, într-o tentă ludică în ceea ce priveşte nuanţele.
Culorile şi hârtia folosite sunt dintre cele mai bune, Corneliu Drăgan – Târgovişte lucrând cu astfel de materiale, necesare pentru a-i susţine demersul estetic. Tehnicul şi esteticul se îngemănează, elementele de limbaj plastic se susţin reciproc, rezultatul acestui demers fiind opera de sute de tablouri şi un stil care îl defineşte.
În această expoziţie, o să observaţi că sunt expuse şi acuarele care reprezintă portrete şi nuduri. Portretul şi nudul nu sunt temele sale preferate, dar sunt subiecte tratate la acelaşi nivel estetic, specific lui Corneliu Drăgan – Târgovişte. Portretele reprezintă figuri ale cunoscuţilor, ale prietenilor sau psihologii, asupra cărora artistul s-a oprit, datorită plasticităţii planurilor faciale. Preţiozitatea laviurilor, a jocurilor cromatice este evidentă sunt prezente inclusiv aici. În ceea ce priveşte nudul, o temă în care artistul încearcă să ţină seama de studiul proporţiilor corpului uman, de osteologie şi miologie încercând să redea frumuseţea anatomică a femeii cu rotunjimile şi liniile curbe care îl caracterizează, în culori puţine, esenţiale, dând impresia că este mult mai restrictiv aici, pentru că desenul trebuie să primeze, forma generală devenind esenţială. Peisajele sunt de o nostalgie cuceritoare. Ne provoacă amintirile copilăriei, viaţa la ţară, fascinaţia pentru tradiţie.
Despre Corneliu Drăgan – Târgovişte au scris mulţi critici de artă, premiile internaţionale îl recomandă, fără nici-o discuţie, pentru că selecţiile la marile bienale, la concursurile de acuarelă sunt foarte serioase, iar acesta întotdeauna s-a prezentat cu lucrări originale. Nu mai are nevoie de nici-o recomandare, pentru că este un nume cunoscut, colecţionarii îl curtează, expoziţiile sunt de succes, iar lucrările sunt bune.” (Ana – Amelia Dincă, critic de artă)


2016 – Pro Boholţ : catalog cu lucrările realizate în timpul taberei de creaţie din 2015 de la Boholţ, Făgăraş, ediţia a IV-a. – Galaţi : Axis Libri, 2016, ISBN 978-606-8719-30-6

“Prezent şi la ediţia din 2014 a taberei, Corneliu Drăgan-Târgovişte a pictat nu mai puţin de 15 lucrări, toate realizate în tehnica acuarelei, care i-a dus faima şi peste hotare. Ele reprezintă gospodării ţărăneşti, colţuri de sat, grupuri de case, fântîni, căpiţe de fân, flori, oameni stând de vorbă la poartă, trebăluind prin curţi sau mergând pe străzi („Acareturi”, „Biserica din Boholţ”, „Bucătărie ţărănească”, „Colţ de sat”, „În curte”, „La poartă”, „Măgar”, „Peisaj cu căpiţe”, „Uliţă” etc.). Artist cu un răsunător palmares expoziţional naţional şi internaţional, membru al Academiei Acuareliştilor din Birmingham, el a dovedit şi de această dată că este un foarte bun observator al realităţilor în mijlocul cărora a poposit şi un executant desăvărşit în această tehnică, ce impune rapiditate, siguranţă şi spontaneitate în mânuirea penelului, transparenţă, prospeţime, fluiditate. Este o nespus de multă poezie în acuarelele lui Corneliu Drăgan-Târgovişte, se simte din plin palpitul vieții, culorile sunt calde, luminoase şi se întrepătrund pe suprafaţa hârtiei, dând impresia unei catifelări cu totul neobişnuită. Arta pictorului atinge inefabilul” (Corneliu Stoica – scriitor, publicist și critic de artă)


2016 – articol Artindex.ro – “Balcicul văzut de Corneliu Drăgan Târgovişte”

Spaţiu poetic, conturat în zona Coastei de Argint, Oraşul Alb, cum a mai fost numit Balcicul datorită versanţilor de calcar care descriu geografia sa, a fost redat de Corneliu Drăgan Târgovişte, într-o viziune apoteotică a culorilor şi luminii. Marea, cu întinderea ei nesfârşită, evocată într-o elaborată paletă cromatică de albastruri şi griuri, completează farmecul ţărmului unde arhitecturi potolite şi vegetaţia exotică vin să sublinieze atmosfera orientală cu drumurile ei înguste, cu pitorescul cartier tătăresc, cu bărci şi pecari ce lasă vraja mării să sporească nota de miraj simţită în atmosfera plină de farmec a Balcicului.

Casele simple şi arhaice, asemănătoare unor mase de materie luminoasă în bătaia soarelui, grupate în structurile unui habitat bine închegat, detaliile şi ansamblurile de elemente tipice acestui areal, se regrupează în acuarelele artistului, care îndrăzneşte să expresivizeze detaliile acestei lumi care au sedus-o pe însăşi Regina Marina motivând-o să-şi construiască aici Cuibul liniştit, reşedinţa de vară care nu a lăsat penelul lui Corneliu Drăgan Târgovişte să nu ne povestească despre misterul şi nota de pitoresc a castelului.

Florile Balcicului, mai ales cele din grădinile Reginei Maria sunt tratate expresiv, în dimensiunea neobişnuitei lor frumuseţi, degajând acea stare de emoţie pe care numai artistul o poate simţi în faţa subiectului său. Accentul liric al acestora este determinat de alăturarea dintre consistenţa formei şi spectacolul laviurilor, de jocul de contraste, de transformarea subtilă a nuanţelor de la o lucrare florală la alta sau de la o structură naturală la una arhitectonică, în cadrul aceleiaşi compoziţii.

În primul rând culoarea care se mulează pe eclerajul indus de direcţia luminii, de golurile metamorfozate de spaţiile dinspre mare, lasă la vedere o latura a frumusetii evocată de acest peisaj pictogen care a cucerit mulţi artisti, căutând asemeni lui Corneliu Dragan Targoviste, tainele ascunse ale locului vizibile într-un peisaj sau într-un detaliu. Acesta nu se dezice de caracteristicile stilului său analitic în cee ceea priveşte grija pentru distribuirea maselor de culoare, a liniilor de forţă şi a stilizărilor discrete, artistul întelegând şi facând diferenţa între o interpretare necesară şi redarea realistă a unor elemente care fac pasajul plastic recognoscibil în context compoziţional. Malurile arse de soare, drumurile incandescente, depărtările întrezărite dincolo de universul imediat al habitatulului, păstrează nostalgia aşteptată de privitor, redată în datele ei instinctive, dar şi raţionale, dualitate care disciplinează demersul compoziţional dezvăluind zona devenirii launtrice a artistului în raport cu motivul pictural. Adesea o tensionare a elementelor de limbaj se dezvăluie în alternanţa dintre cromatica expresivă şi cea ponderată, creând un dialog recurent între pete, forme, linii, structuri, în spaţiul acuarelei. Culoarea locală, adordarea ton in ton, accentul cromatic dispus unde nu te aştepţi sunt particularizate prin observarea detaliului, a luminii şi umbrei, peste care intervine scurgerea timpului contracarată de prezenţa umană ce înlătură sentimentul însingurării. Străzile pitoreşti ale Balcicului legendar, vechiul cartier romanesc învaluit de vraja acestui mic paradis, Cuibul liniştit, Grădinile Reginei Maria, Capul Kaliakra, latura exotica a citadinului, vegetatia luxuriantă, marea de necuprins în peisajele marine, fac obiectul acuarelelor lui Corneliu Dragan Targovişte, care, în coordonatele morfologice ale picturii, aşează reperele tehnice ale graficii, experimentând limbajul plastic al acuarelei şi susţinând cu rafinament ample acorduri cromatice aşezate prin transparenţe, suprapuneri şi diluţii.

Figurativul dă impresia de staţionare, perspectiva induce câmpuri imagistice plasate la capătul unor trasee rezultate dintr-o liniatură trasată puternic, trasformarea imaginii se derulează narativ de la un plan la altul, astfel că staticul şi dinamicul se află în dispută, dar convieţuiesc osmotic până la urmă, creând unitate compoziţională în Balcicul lui Corneliu Drăgan Târgovişte dominat de linişte şi de o sobrietate reţinută.(Ana Amelia Dincă,critic de artă)


2016 – vernisaj expozitia   „Emoţia Balcicului” – Elite Art Gallery

„Criticile scrise de-a lungul anilor plasează numele pictorului Corneliu Drăgan-Târgovişte sub semnul unui acuarelist de excepţie. Lucrările încărcate de emoţia Balcicului poartă misterul unor transparenţe la graniţa dintre văzut şi nevăzut sau realitate şi poezie. Lumina care se strecoară printre picăturile de apă se aşterne pe hârtie în manieră impresionistă. Peisajul, cu o sporadică prezenţă a figurativului, traduce intensitate artistică și încărcătura cromatică a unor instantanee fotografice. Detaliile reuşesc să reflecte caracteristicile arhitecturii orientale şi să creeze un stil nou, plin de fantezie, veselie şi căldură. Jocul de lumini care se aşterne pe cornişe, calcane impresionante, decoraţiuni sculptate şi ferestre transmit atmosfera feerică a Coastei de Argint. Peisajul citadin însoțit de întinderi cu o natură luxuriantă reflectă o semisolitudine populată cu oameni ușor de zărit, cu o rețea de drumuri și case desprinse parcă de terestru. Această poezie picturală, cu elemente împrumutate din pictura olandeză din secolul al XVIII-lea prezintă marea calmă sau răvășită în preajma țărmului cu o natură îmbelșugată sau a portului aglomerat de bărcile pescarilorˮ. (Ana Neagoe, curator)


2016 –  “Solo Show 2016 –  Cercul Militar Naţional din Bucureşti “

Corneliu Drăgan – Târgovişte şi Radu Dărangă

radu daranga--corneliu dragan-targoviste


2016 –  articol Artindex.ro – “Solo Show 2016 – Corneliu Drăgan – Târgovişte la Cercul Militar Naţional din Bucureşti “.

În data de 29 februarie, Corneliu Dragan- Târgoviste şi-a deschis la Cercul Militar Naţional din Bucureşti expoziţia aniversară, care marchează 60 de ani de existenţă şi decenii bune dedicate creaţiei artistice, încununate de câteva succese internaţionale în domeniul acuarelei. Participarea, în urma unei riguroase selectii, la Bienala Internationala de Acuarela de la Shanghai, China, în anul 2012, l-a propulsat în elita artiştilor care practică această dificilă tehnică a graficii, biografia sa artistică arătând că prezenţa la astfel de expozitii, în diferite colţuri ale lumii, este o obişnuinţă a plasticianului, aflat într-un punct maxim al viziunii. In timp ce la Cercul Militar National din Bucuresti are loc expozitia Solo Show 2016, la Muzeul National de Acuarela din Mexic, Corneliu Dragan -Târgoviste este prezent cu o foarte frumoasă lucrare selectata pentru expunerea finala, reprezentand un colţ din intimitatea atelierului artistului, adică masa de lucru pe care sunt aşezate trei desene în acuarelă şi tuburile de culori. Cu suprafeţe de respiro şi cu un joc subtil între picturalitate si transparenţe ale laviurilor, ce confera preţiozitate câmpului bidimensional, imaginea este o reprezentare exceptională prin motivul ales. Alternanţa dintre diluţie şi culoarea condusă la punctul de intensitate, atrage după sine un contrast şi o expresivitate ce fac acuarela placută ochiului. Lucrând cu materiale de cea mai buna calitate, cum sunt pensulele din păr natural, hârtie Arches, Moulin du Roy ori Vidalon, culori Horadam Schminke sau Igor Trestoi fabricate la Sankt Petersburg, Corneliu Dragan- Târgoviste utilizează variate suporturi de hârtie, de la suprafeţele cele mai fine la cele rugoase, pentru a obţine diferite expresivitaţi. Pigmentul acestor culori de calitate permit artistului să dilueze sau să folosească în ipostaza ei dură, să jongleze cu laviul şi cu intensitatea punctului de lucru. Corneliu Dragan -Târgoviste expune la Cercul Militar National acuarele ce reflectă întreaga arie tematică de care acesta este preocupat. Peisaje citadine şi rurale, naturi statice, portrete şi compoziţii florale pendulând stilistic între figurativ şi figurativul interpretat, condus uneori în zona unui lizibil expresionism cromatic. Compozitiile reprezentand naturi statice sunt unitare prin griurile valorice, neutre sau colorate, de un rafinament aparte. Obiecte de atelier şi flori supuse modeleului culorii şi atmosferei de mister a spaţiului de creaţie, conturează un geometrism intrinsec al structurilor, dar şi o plasticitate debordantă susţinută de tonalitatea gravă şi de un accent elegiac al elementelor de tensionare a compoziţiei cum sunt instrumentele muzicale, desenate în spirit academic. Pensule aşezate în vase, tuburi de culori dispuse aleatoriu pe suprafaţa mesei de lucru, un aspect din raftul cu cărţi, flori în ghivece delicat nuanţate şi o alternare a planurilor, care impune abordarea perspectivei, ne vorbesc despre sensibilitatea şi, în acelaşi timp, despre lumea acuarelei lui Corneliu Drăgan-Târgovişte.

Din aceeaşi arie tematică fac parte şi câteva lucrari inspirate din lumea vegetală, în care culorile puternice epatează prin acorduri cu impact direct asupra privirii noastre. Unele dintre acestae sunt mai ponderate ca formă, în sensul că îşi păstrează dimensiunea recognoscibilă, altele sunt supuse unei mai libere interpretări, prin forţa cromatismului exuberant, când nuanţele de galben, albastru, roşu sau violet epatează şi când gestul artistic se descătuşează de anumite rigori, lăsând calea deschisă plasticităţii. În ceea ce priveşte peisajul, sursa de inspiraţie o constituie drumurile pe care Corneliu Drăgan-Târgovişte le-a străbătut în diferite zone ale Europei. În anul 2015, artistul a facut un tur al Italiei pentru a se documenta, trecând prin Veneţia, Bari, Tivoli, Florenţa, Siena şi Roma, redând aspecte citadine dominate de o luminozitate specifică zonei. O orchestraţie reuşită a mijloacelor de expresie plastică o regăsim şi în peisajele din Portugalia, mai ales în instantaneele din Lisabona, evocată cu o anumită delicateţe a paletei cromatice. Autodefinindu-se drept o fiinţă a citadinului, fiind născut şi crescut în Bucureşti, Corneliu Drăgan- Târgovişte nu îşi imaginează urbanul fără prezenţa umană. De aceea peisajele reprezentând instantanee din oraşul natal sunt presărate cu oameni care merg, cu maşini, cu elemente specifice civilizaţiei din capitală. Piaţa Matache, Biserica Italiana, Piaţa Romană, Ateneul Român, Calea Griviţei, Gara de Nord, în general clădiri vechi din perioada interbelică şi antebelică, străzi înguste, mărginite de arhitecturi monumentale se află în atenţia acuarelistului. Farmecul rural a fost surprins şi acesta în câteva imagini în care recuzita gospodăriilor de la sat şi pitorescul vieţii liniştite sunt caracteristici păstrate de artistul ce are plăcerea de a jongla cu structurile compoziţionale şi cu detaliile selectate specifice gospodăriilor ţărăneşti. Dualitatea dintre motivul surprins în dimensiunea sa exotică şi recuperarea acestuia într-o imagine de o sensibilitate subliniată şi de o tensiune a liniilor de forţă ce punctează formele, fac şi din peisajele rurale compoziţii care se integrează ansamblului operei artistului. Personajele au aceeaşi acurateţe a formelor pe care o întâlnim în acuarelele lui Corneliu Dragan- Târgovişte, fiind portrete compoziţionale pe al căror chip autorul încearcă să surprindă o trăire interioară, o emoţie sau o nostalgie, într-o notă de naturaleţe şi puritate spirituală. În succesiunea de tablouri expuse, florile expresioniste, din care se remarcă lucrările reprezentând floarea-soarelui, prezintă o viziune sintetică şi o cromatică exuberantă în tratarea mai liberă a suprafeţei hârtie, dar totuşi bine controlată de rigorile compoziţionale, în care echilibrul se intercalează cu staticul şi armonia tonală. Folosind atât suprafaţa umedă, cât şi suportul uscat, lucrările sale de pictură rapidă, (aşa cum mai este numită acuarela, datorită dificultăţilor cerute de tehnica ce impune execuţia „alla prima”, fără intervenţii ulterioare), unifică ştiinţa compoziţiei şi culorii, semn că lecţiile libere de pictură cu maestrul Horea Cucerzan şi cele de desen cu sculptorul Iorgos Iliopolos, au fost folositoare în devenirea sa ulterioară. Invitat în expoziţie, fotograful Lucian Muntean a prezentat publicului imagini din atelierul târgoviştean al plasticianului, caracterul documentar al acestora permiţându-ne să pătrundem în mediul de creaţie al acuarelistului. Corneliu Drăgan-Târgovişte a practicat inclusiv pictura de şevalet şi religioasă, dar şi caricatura satirică, exerciţii pentru experienţa care avea să urmeze. Acum, artistul lucrează repede, lucrează cu program, ceea ce i-a permis o evoluţie spectaculoasă, culminând cu expoziţia aniversară de la Cercul Militar Naţional.(Ana Amelia Dincă,critic de artă)


2016 – Alocuţiune Valentin Tănase – directorul Studioului de Arte Plastice al Armate – vernisaj expozitia  

“SOLO SHOW 2016″ – Cercul Militar Naţional – Galeria ARTELOR

“Este o zi de 29 februarie, ultima zi de iarnă. O zi specială, care se întâmplă numai o dată la 4 ani. Specială este şi această expoziţie a artistului Corneliu Drăgan – Târgovişte, faţă de care pot să afirm, fără nici-un fel de îndoială, că este unul dintre acuareliştii contemporani, de anvergură. Domnia sa prezintă o expoziţie de acuarelă. Acuarela este una dintre cele mai vechi dar şi dificile arte. Spre deosebire de pictură în ulei, acuarela nu este o pictură care să permită reveniri, adăugiri, ştersături sau modificări, fiind un gen artistic care trebuie făcut dintr-o dată. Spontaneitatea este una dintre caracteristicile acestui gen, care pentru a păstra acea prospeţime, acea transparentă a subiectelor. De aceea, artistul care abordează acuarela trebuie să aibă o experienţă delungată, o siguranţă de sine, o putere de sinteză, pentru a putea realiza într-o şedinţă, o lucrare.

Pentru a face o acuarelă este nevoie de o hârtie de bună calitate, care să aibă un grad de absorţie potrivit, pentru a putea să permită acea difuzare a culorilor. Este nevoie de nişte pensule de calitate, de la pensule groase, care pot să acumuleze apă şi culoare pentru a putea îndinde suprafeţe mari, uniforme, şi de pensule fine pentru detalii, dar în primul şi în primul rând, e nevoie de talentul, de acurateţea şi de experienţa artistului.

Aş spune despre un artist care abordează acuarela că trebuie să fie un fel de virtuos, asemeni unui virtuos pianist, pentru că el trebuie să realizeze lucrarea de unul singur, dintr-o dată, repede, cu stăpânire, cu forţă şi dedicaţie, fără nici-o ezitare. De aceea, aş spune despre artistul Corneliu Drăgan – Târgovişte ca el înturneste toate aceste calităţi necesare unui acuarelist de marcă.

Dacă aţi parcurs cu privirea simeza, veţi vedea că domnia sa abordează în această expoziţie, o gamă de subiecte destul de largă, cum ar fi peisajul, dar sunt prezente şi lucrări de natură statică, flori şi, după cum veţi vedea în prima sală, acolo există şi o abordare a figurii umane, a portretului. Peisajul, care constituie genul dominant al expoziţiei, este axat în linii mari pe cel citadin. Faţă de peisajul de natură, cel citadin este cel mai dificil pentru un acuarelist. În primul rând pentru că necesită o bună cunoaştere arhitectonică, necesită o cunoaştere a legilor perspectivei, care trebuie să fie logică şi corectă în desfăşurarea spaţiului pictural. Se adăugă prezenţa deteliilor compelxe ale faţadelor, a ferestrelor, a balcoanelor, care sunt destul de greu de realizat, într-o şedinţă unică. De aceea, artistul acuarelist trebuie să sintetizeze, să aleagă dintre elementele contitutive ale faţadei, exact pe acelea care o definesc şi păstrează autenticitatea spaţiului reprezentat.

Subliniind întreaga desfăşurare epică a suprafeţelor, Corneliu Drăgan – Târgovişte ştie să îşi dozeze foarte bine aceste elemente în peisajele sale. Veţi vedea că ele acoperă o largă arie, de la cele europene – Paris, Lisabona, Florenţa, Veneţia – la cele din ţară – Bucureşti, Târgovişte, Sighişoara, Sibiu – printre care găsim şi locuri simple, cu subiecte care sunt aparent banale, dar care au şi ele farmecul lor. Veţi vedea foarte bine că artistul Corneliu Drăgan – Târgovişte ştie să definească structura fiecăruia dintre aceste peisaje. Şi sunt sigur că veţi recunoaşte multe dintre ele, ca fiind locuri prin care aţi trecut în persoană, dar pe care nu le-aţi remarcat, dar pe care acum, văzându-le pe simeza, le descoperiţi acea frumuseţe ascunsă, pe care nu aţi sesizat-o la prima edere.

Veţi remarca faptul că artistul Corneliu Drăgan – Târgovişte lucrează foarte mult cu umbrele sale, cu cele care îi definesc spaţiile şi volumele şi chiar acea adâncime pe care o presupune un peisaj citadin – faţadele, pieţele. V-aş recomanda să urmăriţi şi ductul copacilor săi. Un copac, în sine, este şi el o arhitectură, care are o anumită tehnică de dezvoltare a crengilor sale, iar felul în care un artist vede un copac sau nişte copaci în tablourile ,, vorbeşte despre temperamentul, felul de a fi şi de a gândi al său.
În această zi specială vă invit să descoperiţi şi să savuraţi, această rază de lumină şi de culoare, care promite o primăvară dătătoare de speranţă. Îi mulţumesc artistului şi îi doresc putere de muncă şi inspiraţie.” (Valentin Tănase – pictor si grafician, directorul Studioului de Arte Plastice al Armate)


2016 –  articol Artindex.ro – “Florile lui Corneliu Drăgan-Târgovişte”
Alături de peisajele citadine, care primează ca preocupare în creaţia lui Corneliu Drăgan –Târgovişte, florile ocupă un loc important, fiind subiecte de sine stătătoare, aşezate în vaze sau compuse în ambianţa unor elemente care le fac adevărate naturi statice.
Lirismul şi plasticitatea, latura exuberantă a fiinţei artistului, măiestria şi emoţia reţinută devin componente ale acuarelelor cu flori realizate într-un limbaj modern, gestual, dar subordonat unei vaste experienţe. Macii şi trandafirii domină ca forme selectate din arealul floral oferit de panoplia diversă a naturii. Alb şi roşu, albastru-verzui şi verde, violet şi galben, irizări feerice tratate într-o variaţie ce permite artistului să jongleze cu frumuseţea diluţiilor coloristice de intensităţi diferite, evocă puterea avută de contrastele calorice, dar şi delicateţea acordurilor cromatice de mare forţă expresivă. Atrăgându-ne prin coloritul vivant, indiferent dacă expresia cromatică este dată de culorile reci sau calde ori de tonuri mai potolite, florile artistului sunt posesoarele liniştii sale lăuntrice. Tuşa are libertate şi în acelaşi timp control asupra figurativului. Spontaneitatea şi energia degajată de forme generează o naturalitate a gestului artistic. Elementele sunt simple, expresive, au forţă cromatică, fiind supuse unei transfigurări ce emană un joc subtil al metamorfozei. Apropierea de subiectul său este una afectivă, cu reflexe în virtuţile de colorist, de rafinat mânuitor al laviurilor, al transparenţelor care condiţionează variaţiunile tonale creând senzaţii optice. Vazele, tratate ca structuri compacte din punct de vedere volumetric, reprezintă pata de culoare statică, axa verticală şi suportul ce conferă monumentalitate imaginii.
Configurările obiectelor completează imaginea florală ce contribuie, o dată în plus, la frumuseţea compoziţiei, fiind incluse cu precauţia celui care cunoaşte importanţa structurii bine articulate a desenului. Supuse reveriei, cu o implicare intuitivă şi cu forţa exerciţiului sintetic îndelungat, artistul surprinde esenţialul, îndrăznind câteodată să îşi apropie viziunea de zona abordării abstracte, Corneliu Drăgan- Târgovişte făcând lizibile armonia şi echilibrul compoziţional ce se încriu în matca naturii sale reflexive.
Aşezarea structurilor florale în planul bidimensional evidenţiază orientarea spaţială a fiecărui element, fie că este vorba de simple flori sau corole şi frunze dispuse în vecinătatea unor fructe a căror proiecţie perspectivală guvernează registrul inferior al tabloului.
Uneori, Corneliu Drăgan-Târgovişte lasă spaţiul alb al hârtiei să exalte coloritul formelor care doar vag amintesc de textura fizică a modelului vegetal. Însoţite câteodată de ulcele cu instrumentele de pictat ale artistului, florile, trandafirii, macii ori obiecte care aparţin culturii etnografice cum ar fi lingurile de lemn cu motive tradiţionale sculptate, creează imagini de forţă plastică, prin delicate sugestii vizuale, calităţi remarcabile ale acuarelistului Corneliu Drăgan-Târgovişte.(Ana Amelia Dincă,critic de artă)


2015 – articol Artindex.ro – “Corneliu Drăgan-Târgovişte sau oraşul ca structură a individului”
Peisajele lui Corneliu Drăgan- Târgovişte sunt relaţionate cu stările sensibile ale fiinţei sale. Contaminate de farmecul pitorescului interbelic, acestea reprezintă, în mare parte, lumea citadinului. Oraşul, acel refugiu al omului, matca sa protectoare, este evocat în preţioasele transparenţe ale culorilor de apă, tehnică ţinută la mare preţ de toţi marii nostri artişti dintre cele două războaie mondiale. Astăzi este practicată cu prudenţă datorită necesităţii siguranţei de execuţie, care nu permite intervenţii pentru corecturi.
Corneliu Drăgan-Târgovişte îndrăzneşte să îşi asume riscurile genului, pendulând între efectele picturale şi grafice, între aspectele de loisir ori cele ale unei contemporaneităţi existenţiale simţită epidermic de artistul născut şi trăit în forfota urbană. El însuşi personaj al unui citadin în care oamenii devin subiecte alături de arhitecturi capabile de senzorialitatea unei atmosfere nostalgice în care regăsim vechiul Bucureşti sau fragmente urbane care ne proiectează în centrul civilizaţiei româneşti din prima jumătate a sec. a sec. al XX-lea, Corneliu Drăgan-Târgovişte inserează  acestora un aer romantic, o linişte nedisimulată regăsită în monumente interbelice, lăcaşuri sacre, case vechi cu calcane strălucitoare sau ziduri pe care descifrăm limpezimea eclerajului diurn şi faţade pitoreşti, specifice spiritului balcanic sau neoromânesc.
Rareori, râpe ce mărginesc mici golfuri unde bărcile aşteaptă să fie unduite de valuri sau duse în larg de proprietarii lor, restituie amintirea unor peisaje de la marginea lumii, unde plasticianul te îndeamnă la o anumită penitenţă în faţa nemărginirii, peisajul marin alăturându-se surselor sale de inspiraţie, dar şi cel veneţian unde apa şi palatele renascentiste îi permit plasticianului diferite expresivităţi de abordare.
Astfel, lucrările lui Corneliu Drăgan- Târgovişte corespund receptivităţii noastre în ceea ce priveşte o peisagistică urbană în care apare şi necesitatea naturii şi a naturalului întruchipate prin apariţia arborilor discret definiţi în scenariile străzilor înguste, piaţetelor, amplelor perspective peste care lumina zidurilor descrie dimineţi limpezi sau aerul mohorât al zilelor ploioase. Indiferent de momentul ales pentru reprezentare, artistul caută variate interfeţe de redare a luminii, mergând de la accente melancolice şi meditative la bucuria de a trăi, induse de experimentele paletei sale cromatice. Alături de aceasta, pentru Corneliu Drăgan- Târgovişte contează forma concretă şi stilizată, partea recognoscibilă a subiectului, figurativul interpretat, dominat de geometria unghiurilor şi de ritmica liniilor care construiesc volume,  cromatica fiind cea care îi asigură artistului libertatea necesară în această zonă a convenţinalului. Nu lipsesc petele ample de tente, atmosfera de culoare, iluzii cromatice create din efectele fragile ale laviului cu ajutorul căruia surprinde instantanee din Târgovişte, Balcic, Venezia, Bucureştii etc.
Griurile colorate se alătură spaţiilor grizate în mod reţinut, creând pasaje terne în care jocul zemurilor nuanţate pun în evidenţă planuri expresive, care au impact imediat asupra privirii, starea momentului surprins cunoscând o adecvare la paleta cromatică. Uneori acuarelele abundă de tente de pământuri, menţinând monocromia fără vreo intenţie de a o înlătura, alteori atenţia artistului concentrându-se pe exuberanţa unor contraste şi armonii temperate şi liniştite, ceea ce denotă rafinamentul coloristic al lui Corneliu Drăgan- Târgovişte. Culorile puţine, esenţiale, cât şi game bogat nuanţate fac obiectul unor compoziţii bine articulate după criterii riguroase, semn că dialogul plastic cu Horea Cucerzan şi Iorgos Iliopolos ia permis artistului o aplecare atentă asupra normelor picturii de chevalet, la început, în ulei sau acrilic, în a cărei tehnică reprezenta obiecte din atelier sau imagini suprarealiste ce necesitau o practică mai analitică şi, mai târziu, în acuarelă. A nu se înţelege prin aceasta că tehnica acuarelei pe care o preferă acum „pentru sinceritatea ei”,  ar fi o specie a graficii uşor de abordat, din contră, însă aceasta se potriveşte mai bine spiritului său căruia îi place să redea „alla prima” impresii, aspecte trecătoare ale atmosferei oraşelor, suprinzând astfel pitorescul în momente irepetabile. În acest cadru, există suprafeţe compoziţionale în care gestica trăsăturii de penel denotă o mişcare, o oarecare contorsiune iluzorie a elementelor, gestul nervos al mâinii făcând o scriitură rezultată din ductul unei pensule subţiri alternând cu soliditatea uneia mai late, care induce o pată compactă de culoare sub forma unei linii consistente.
Cele mai multe acuarele ale Corneliu Drăgan-Târgovişte au structuri echilibrate, clasice, construite după un ax central, unde frumuseţea vreunei case ţărăneşti apare amplasată în plină pagină, când artistul îşi mută sursa de inspiraţie în mediul rural, aspectele barocizante fiind şi acestea prezente în articularea structurală a imaginii care te îndeamnă ca privitor să îţi extinzi percepţia vizuală în afara tabloului.
Sentimentul de apartenenţă al artistului la dialogul cu ceea ce a mai rămas din oraşele copilăriei şi tinereţii sale, nu lasă nici o urmă de negociere cu oraşul contemporan. Ochiul său este exersat pentru selecţia unui anumit tip de detaliu. Oamenii reprezentaţi în tuşa modernă care evidenţiază frumuseţea cromatică, sunt parte contextuală a imaginii şi nu fac notă discordantă cu descrierea plastică a câmpului compoziţional. Există şi aspecte în care elementul atropomorf nu este figurat, însă şi acolo prezenţa sa este evidentă prin sugestia unor elemente aparţinătoare precum casa, biserica, strada etc. reminiscenţe în contextul cărora artistul se identifică.
Pe lângă plasticitatea lor, acuarelele lui Corneliu Drăgan-Târgovişte au şi un caracter de document. Create pentru a ajunge în casele oamenilor, acestea sunt apropiate unei libertăţi comune de a percepe frumosul, dar şi unei sensibilităţi care menţine viu spiritul nostru în raport cu bucuria unei aduceri aminte în legătură cu un loc pe unde şi noi am trecut cândva.(Ana Amelia Dincă,critic de artă)


2015 – articol Radio România Cultural
“O expoziție personală de anvergura celei pe care Corneliu Drăgan-Târgoviște a deschis-o la U Art Gallery ne pune întâi de toate, față în față cu un număr semnificativ de lucrări, reușind să ne convingă că artistul își comunică în acest fel, prin acuarelă, cel mai bine trăirile estetice.În al doilea rând, demersul artistic susținut, cu notele sale delicat descriptive ne oferă, în privința peisajului, cele două feluri particulare ale acuarelistului de a percepe și de a decupa fragmente din real. Pe deoparte, peisajul citadin îi conferă artistului posibilitatea de a urmări în perspective privilegiate, monumente semnificative ale umanității, clădiri istorice și locuri care ne atrag din punct de vedere cultural.
Pe de altă parte, peisajul rural românesc îi adâncesc acuarelistului posibilitățile de a pleda pentru pitoresc și național. Oricare ar fi însă, subiectul ales, tehnica și sensibilitatea acuarelistului vin să se împletească într-o bună rezolvare compozițională.
Acuarela lui Corneliu Drăgan-Târgoviște și-a câștigat notorietatea prin felul în care, cu inteligență și abilitate, artistul îi suprapune pe hârtie, imaginii pentru care a optat din natură, o trăire personală, evidentă, asemenea unei amprente.
Aflăm reușita artistului, în acuratețea și sensibilitatea observate în diversele sale compoziții, în fapt, reprezentări alese dintr-o realitate surprinsă cu ochiul, chiar și o clipă.
În peisajele realizate în acuarelă de Corneliu Drăgan-Târgoviște simți mersul norilor, atingerea frunzelor de pământul rece și petalele florilor care vor urma, cât de curând, să cadă. O stare de intimitate, ceva mai accentuată o aflăm în naturile sale statice. Lucrările din această personală (la U ART Gallery) marcate de un pronunțat filon epic conduc privitorul în călătoria vastă întreprinsă fizic și spiritual în lume de artist.” (Roxana Păsculescu, critic de artă, redactor RRC)


2015 – Expoziţia „Pro Boholţ”, ediţia a III-a
“Corneliu Drăgan-Târgovişte este un foarte bun observator al realităţilor în mijlocul cărora a poposit, pe care le-a imortalizat într-o interpretare ce le dă dreptul la durată. Execuţia sa este spontană, rapidă, caracteristică acestei tehnici a acuarelei, culorile sunt proaspete, fluide. Pictorul este foarte sensibil la variaţiile luminii şi are capacitatea de a exprima în imaginile configurate poezia inefabilă a peisajului, armonia frumosului natural sau a celui zămislit de mâna localnicilor.” (Corneliu Stoica – scriitor, publicist și critic de artă)


2013 – “Corneliu Drăgan-Târgovişte – un „spontan” autotemperat”
“Peisajul citadin şi prezenţa umană.
A vizitat, ca etapă a documentării sale, numeroase oraşe din ţară şi din Europa, făcând mii de fotografii şi reţinând în memorie acele aspecte inefabile ale fiecărui loc care scapă obiectivului camerei fotografice. Nu a făcut aproape niciodată schiţe „pe viu”. Metoda sa mizează pe o altă strategie. Mai întâi, se retrage în atelier, unde studiază pe ecranul unui laptop imaginile înregistrate pe parcursul peregrinărilor sale. După ce face o selecţie severă a acestora, le ia pe rând pe cele rămase şi le ordonează în funcţie de priorităţi, adică de calendarul transpunerii lor pe pânză sau pe hârtie. Abia în această etapă începe să schiţeze, eliminând din fotografie elementele ce sunt de prisos din punct de vedere artistic şi interpretând după o partitură proprie culoarea locală. Aceasta din urmă nu rămâne niciodată la fel cu aceea prezentă în fotografie. Păstrând identitatea generală a fragmentului de realitate încorporat în fiecare lucrare, Corneliu Drăgan-Târgovişte intervine masiv în ceea ce priveşte compoziţia cromatică, pe care o adaptează paletei sale dominate de culori „de autor”, adică de culori pe care şi le creează singur amestecând în proporţii sensibil egale pigmenţi, gumă arabică, glicerină şi miere (în cazul acuarelei) sau combinând în repetate rânduri acrilicele, în aşa fel încât să rezulte un număr cât mai mare de tonuri (câte zece şi chiar mai multe de fiecare culoare frecvent utilizată). Drept caracteristici specifice ale paletei sale mai trebuie menţionate şi prezenţa rarisimă a verdelui, utilizarea cu maximă parcimonie a albastrului (apelează când şi când doar la ultramarin) şi preferinţa vizibilă pentru vermilion, atunci când vine vorba de oferta de nuanţe de roşu.

Acuarela – operă de sine stătătoare
Îmbinând procedeul acuarelei uscate cu acela al acuarelei umede (printre ustensilele de care se foloseşte, multe confecţionate de el, ca de pildă pensulele ultrafine, şevaletul improvizat dintr-un trepied pentru aparate de fotografiat şi o planşetă de lemn, paleta alcătuită din mai multe funduri de cutii de bere etc., se numără şi uscătorul de păr, cu ajutorul căruia controlează gradul de umiditate al hârtiei în anumite porţiuni ale acesteia şi în anumite momente ale lucrului propriu-zis), căutând în permanenţă să obţină prin experimente proprii tonuri cromatice nemaiîntâlnite sau rar întâlnite, însufleţind imaginea citadină prin implementarea frecventă şi extrem de sugestivă a prezenţei umane, dar excelând şi în privinţa naturii statice şi a portretului, Corneliu Drăgan-Târgovişte ambiţionează să (re)impună acuarela ca operă de sine stătătoare. În acest demers, el pleacă de la observaţia potrivit căreia foarte mulţi artişti contemporani, fie ei pictori sau sculptori, apelează la acuarelă doar în stadii intermediare ale realizării unei lucrări finale, care urmează a fi ori o pictură pe pânză, ori o sculptură în lemn, piatră, metal etc. Din această cauză, acuarela este tratată, în mod nedrept, ca fiind o creaţie-instrument, cam de mâna a doua, care prea rar ajunge să fie înrămată şi expusă pe simeze. Aşa se prezintă situaţia la noi, pentru că în alte locuri pictura în culori de apă se bucură de un prestigiu şi de un interes în rândul iubitorilor de artă cu totul remarcabile. Spre astfel de zone şi-a îndreptat mai nou atenţia şi Corneliu Drăgan-Târgovişte. Şi nu fără folos, ci, dimpotrivă, obţinând recunoaşteri aş spune nesperate, directe şi indirecte, din partea celor mai rafinaţi cunoscători în materie. Printre acestea aş aminti recenta primire în rândurile Societăţii de Acuarelă din Birmingham, un fel de club exclusivist care numără în total 81 de membri, dintre care doar 12 sunt din afara Marii Britanii, acceptarea ca expozant la Bienala Internaţională de Acuarelă Shanghai Zhujiajiao din 2012 (3 000 de aspiranţi, numai 90 de admişi, proveniţi din 60 de ţări)”  (Corneliu Ostahie, august 2013, Artindex.ro).


2013
“Corneliu Dragan-Targoviste este un acuarelist de exceptie. Admit ca este foarte greu sa faci acuarela, si mai ales la Balcic, unde datorita caldurii culoarea se usuca foarte repede. Corneliu Dragan-Targoviste in straturile de culoare creeaza acele transparente minunate, acele armonii pe care stie sa le puna in valoare de raporturi subtile, ducandu-ne cu gandul catre o traditie, pe care marii pictori au instalat-o in perioada interbelica, pentru ca toti acestia faceau acuarele, chiar daca in expozitii se manifestau mai ales prin intermediul uleiului.”  ( Doina Pauleanu, critic de arta, Director Muzeul de Arta, Constanta – vernisaj “Pictori de azi la Balcic”,editia XI-a, 20 iunie 2013).


2013
“E suficient să-i priveşti opera; să citeşti, printre valurile de lumină ale lucrărilor sale, care te îndeamnă să visezi; să descifrezi, pe albul hârtiei, metamorfoza stropului de apă devenit cântec, amintire, vers. Se înţelege, lumea căreia îi dă viaţă este o frântură din sufletul său: frumos gândită şi maiestuos dezvăluită ochiului. În mantii transparente – ţesute din zori de ziuă, transfigurări ale renaşterii unei picături de viaţă. Fie că înfăţişează un peisaj urban, o marină, o Veneţie sau ne invită într-o călătorie cromatică prin universul florilor. Tehnica acuarelei presupune spontaneitate şi siguranţă a gestului. Sub imperiul emoţiei, a trăirii unice a clipei, culorile de apă şi hârtia pot să dea naştere unei capodopere. Pentru Corneliu Drăgan Târgovişte totul e simplu. Dealtfel, simplitatea naturaleţii este cea care îi defineşte opera. Şi drumul, şi atitudinea sa în viaţă. Însăşi vestea primită a trecut prin filtrul aceluiaşi mod de a fi”. ( Veronica Marinescu, Curierul National – 22 februerie ) .


2013 – “Pictorul Corneliu Drăgan-Târgoviște este un realist care descoperă frumosul și alteritatea în exteriorul lui.

În marile naturi statice și peisaje, culoarea are funcție vitalistă. Este un pictor ce se bucură stabil de varietatea lumii. Chiar dacă impresia e de efigie, tonurile arse trădează o sensibilitate ardentă. Echilibrul se adaugă percepției lucrărilor lui. Un instinct cert al limitei îl duce la rezolvări pline de savoare.

Un om ce se bucura constant de placerea de a trai.” (Florin Bârză – pictor, vitralist)


2013 – “Dichis internaţional de acuarelă”
“Deşi timpul e scurt şi repede se aşterne culoarea pe hârtie, acuarela nu se face uşor. Dimpotrivă, e lucru cu dichis, cere meşteşug, talent şi sinceritate. Aici nu merge cu răzgândiri sau ascun zişuri. Totul este cât o clipită şi durează mult şi intens in simţiri. Culorile difuze pătrund in hârtia umedă ca-n tencuiala proaspătă, gata să ţină strâns in fibra ei fragilă imaginea din ape colorate. Cu toate acestea, acuareliştii adevăraţi sunt oameni fericiţi, şi nu chinuiţi. Şi ca ei este Corneliu Drăgan-Târgovişte, creator care a străbătut tehnici şi imagini dintre cele mai diverse. În ultimul timp îşi mărturiseşte sub toate formele dedicaţia pentru valenţele de o delicată forţă ale cuarelei. Privilegiat, l-am văzut cum lucrează, in transă, cu simţurile accelerate la maxim,cu o observaţie accentuată în determinantele subiectului şi cu o tehnică desăvârşită, a lui, construită pe măsura artistului, a timpului, a materialelor. Este un adevărat dans al creaţiei totale, mai mult ritual al minunii plastice. Balcicul in acuarela lui Corneliu Drăgan-Târgovişte este cu totul aparte şi la fel sunt lucrurile ce ne inconjoară, colţuri de atelier sau decupaje din natură, la firul ierbii sau în mozaicul tuburilor de culoare şi a pensulelor creatoare. Apropierea de acest mare artist m-a trimis la analiza globalizată, smulgându-mă din paseismul momentului plastic românesc, şi am decoperit o lume minunată, al cărui herald la noi este pictorul Corneliu Drăgan-Târgovişte. Nimic nu este imposibil pentru creaţia in culori şi apă, detaliul nu îi este deloc străin,efectele sunt aparte, nemaintâlnite la alte şevalete şi nici dimensiunea nu mai este o problemă. Iar pictorul nostru se înscrie perfect şi natural în această oră de vârf şi de inaltă cotă a acuarelei. Nu am fost uimit, ci doar plăcut impresionat de vestea alegerii sale in grupul select al celor ce expun la prestigioasa Bienală Internaţională de Acuarela de la Zhujiajiao, o adevă rată Veneţie a Shanghaiului şi a Chinei. Fiind singurul român din această alegere cu puţine ţări europene şi cu ţările mari puteri in acuarelă, Corneliu Drăgn-Târgovişte expune “Stradă din Bucureşti” la Galeria de Artă Quanhua din Shanghai.Dealtfel, de foarte putin timp a fost admis ca Membru International al prestigioasei societatii de acuarela ( Birmingham Watercolour Society ) din Marea Britanie. Ştiam că este cel mai bun acuarelist al nostru, acum este apreciat şi de internaţionalii care ştiu bine cum se face şi cum se iubeşte acuarela”.  ( Marius Tiţa, critic de artă, martie ) .


2012
“In atelierul lui din Targoviste, ca un colt de rai al propriei vieti, mesterul a primit veste din Zhuijiajiao, minunata Venetie a Shanghaiului, cum ca Bucurestiul lui zidit din adieri de apa si culoare a fost selectat printre ce este mai bun in lumea acuarelei de pe Pamant si va fi aratat la editia 2012 a Bienalei Internationale de Acuarela din aceasta localitate. Expozitia ce se va desfasura in ultimile lumi ale anului la Galeria de Arta Quanhua din Shanghai, dedicata acuarelei este un element mondial de referinta in aceasta arta speciala in care subtila atingere constuieste lumi si viziuni. Pictorul Corneliu Dragan-Targoviste merge pe calea acuarelei cu hotarare, priveste totul prin aripi de fluturi iar atingerile sale sunt din pastel inmuiat in lumina. Este o lume aparte in care pictorul salajuieste si in care crede. Cauta in stropi de apa si in mangaieri de pamanturi si gaseste fire de iarba, corabii pe mari, ziduri sfinte din Bucuresti, oriental-minaret de Balcic si basilica San Marco de Venetia. Timpul dar mai ales spatiul dispare, se dizolva in ape mai colorate ca niciodate, se intind cu maiestrie pe hartia potivita”. ( Marius Tita, octombrie – vernisaj Galeria ANA ).


2009
“Corneliu Dragan-Targoviste practica in pictura, “taietura” directa la care se dedau sculptorii abili si hotarati. E multa mobilizare si certitudine in pictura sa, de la optiunea cromatica, la constructul rapid, rapire de secunda din imeditul plouat cu soare. Isi spune Targoviste dupa scaunul domnesc in care si-a asezat viata dar ar putea sa se numeasca dupa fiecare dintre orasele sale care plutesc, strazile vecine cu oameni, casele cu lumina pe umeri sau peisajele retraite pe panza. Spatiile din acrylul preferat, maturisesc optiunea ferma a lui Corneliu Dragan-Targoviste pentru pictura. Si asta ne aduna cu infinita bucurie in expozitiunile sale”. ( Marius Tita, octombrie – vernisaj Galeria ANA ).


2009
“Da, cred ca putem vorbi de o anumita muzicalitate pe care o degaja lucrarile artistului Croneliu Dragan-Targoviste de o anumita caldura cu care isi invaluie fiecare subiect ales. Fie ca alege sa picteze un colt de natura, fie doar elemente pe care le alege din acest mediu, artistul acorda fiecarui subiect aceasi atentie incercand sa nu nedreptateasca niciun gen ales, fapt sustinut de abordarea atator teme si continua revenire asupra lor”. ( Claudia-Anca Moldovan, iulie – vernisaj Galeria Art for Spirit ).


2006
“Corneliu Dragan-Targoviste deseneaza dinainte de a picta si pictura sa este ea insasi dovada ca linia simpla a desenului si atat de elocventa in absenta culorii a debordat pe sevalet, in compozitii mai ales peisagistice, cele mai multe “dupa natura”, natura cu care Corneliu Dragan-Targoviste nu a ezitat sa se confrunte autoritar si stapan pe uneltele sale: linia si culoarea. Caci acesta este sentimentul dominant pe care ti-l prijeluiesc tablourile domnului Corneliu Dragan-Targoviste, sentimentul ca este deplin stapan in atelierul sau asupra maini si a penelului, din a caror infratita truda se aleg panze atat de minunate. Singur cu panza fecioara, Corneliu Dragan a stiut s-o faca mai frumoasa, mai sprintara, mai vaporoasa, transformand-o in pictura. Pictura pictura!” ( Ion Coja, scriitor – decembrie – vernisaj Galeria Hanul cu Tei – etaj ).